sâmbătă, 11 aprilie 2015

Sub acelaşi cer cu stele

Suntem toţi sub acelaşi cer cu stele,sub care devenim mai deschişi şi mai adevăraţi,fără măşti adiţionate feţei.
În perioada de seară cînd soarele îşi pleacă capul,fermecat de esteticul lunii,ne deschidem sufletele spre ansamblul de corpuri cereşti care se înşiră haotic şi  pigmentează cerul.Ne scoatem uşor de pe capul îngrelat masca de fier care credem că este eternă,însă ruinarea parţială ne vorbeşte despre expirarea termenului de valabilitate.Mici puncte de acuarelă albă veghează întunericul care ne promite noi încercări.
Stelele ne citesc povestea sufletului nostru prin intermediul luminii care o exalează.Ele ne consolează rănile şi le brodează o nouă formă.
La fiecare stea se găseşte cîte un camarad de origine pământească care îşi divulgă enigmele şi îi încredinţează leziunile lăuntrice.Ea le explorează,iar mai apoi se adînceşte în profunzimea lor.Îi vindecă rănile şi îl îndreaptă pe căi oculte.Doar un visător înnăscut ajunge la izvorul vindecării ce purcede chiar din inima Universului.
Însă imediat după ce întunericul îşi ascunde chipul după primele razele de lumină,cu toţii ne deviăm de natura noastră şi ne asigurăm că am acoperit faţa cu masca necesară.Ne debarasăm de lumea pe care am păşit şi revenim la realismul actual.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu