Niciodată nu am avut măcar o mică posibilitate să citesc o scrisoare sosită de pe front,însă mereu am fost fascinată de modul de relatare a emoţiilor soldaţilor care se aflau în sînul războiului.În plicul pentru scrisoare,soldaţii mai puneau pe lîngă aceasta şi cîte o îmbrăţişare,cîte un cuvînt bun şi desori cîte un adio.Deşi unii din ei nu aveau studii superioare,erau tineri şi foarte tineri însă scriau într-un mod care mă lasă lipsită de cuvinte şi cuprinsă de fiori.
Pentru ca să înţelegeţi despre ce sentimente vorbesc am să public cîteva scrisori colecţionate de Sian Price.
Autorul acestei scrisori este un tînăr de 24 de ani pe nume Michael Andrew Scott,pilot care a murit în bătălia de lîngă Canalul Mânecii în anul 1941.
Chestia aia pe care o numim viaţă nu este decât o etapă intermediară în dezvoltarea noastră", i-a scris Scott tatălui său
,,Dacă citiţi aceste rânduri, trebuie să ştiţi că nu mai sunt în viaţă. Oricât de grea este această veste, este mai bine să ştiţi că nu mai trăiesc decât torluni întregi de incertitudine. Vreau să ştiţi un singur lucru: aţi fost un real sprijin pentru mine pe parcursul acestui război îngrozitor. Chiar dacă atunci când eram împreună îmi era greu să îmi exprim sentimentele faţă de voi, războiul m-a eliberat de toate barierele care îmi condiţionau exprimarea sentimentelor. Vă iubesc, dragii mei părinţi"
Dragostea fie de părinţi,fie de persoana iubită a fost tema principală expusă pe o foaie de hîrtie în acei ani grei de război.
Încă un exemplu că războiul distruge dragostea îl atestăm, în următoarea scrisoare:
,,Sper că ai o viaţă minunată şi împlinită. Să te căsătoreşti şi să ai copii. Eu te voi iubi mereu", i-a scris Neil Downes în vîstă de 20 de ani iubite sale.
,,Îmi pare rău că ai fost nevoită să treci prin acest chin, iubita mea. Am ajuns şi aici. Îşi voi spune câteva ultime cuvinte. Te iubesc mult şi vreau ca tu să îţi refaci viaţa, după ce eu nu voi mai fi. Să te căsătoreşti, să faci copii, să fii fericită. Eu mereu voi veghea asupra ta! Să nu uiţi să joci la loto numerele mele norocoase. Le-am zis părinţilor mei să îţi dea nişte bani din contul meu, pentru ca să te descurci mai uşor! Te iubesc şi te voi iubi mereu".
Locotenentul Eric Fox Pitt a murit la Ypres în 1917 la doar 24 de ani,dar înainte de aceasta a reuşit să trimită o scrisoare acasă,acolo unde îl aştepta o mamă disperată...
" Draga mea mamă,mă aflu pe patul de spital,într-un loc unde moartea ne ameninţă pe fiecare.Ştiu că am promis că voi fi mereu alături de tine,însă acum sunt mai aproape de moarte ca niciodată.Un singur lucru mă macină,acum că dispariţia mea îţi va provoca o durere imensă.Mă rog,pe patul de moarte ca gîndurile mele bune să vegheze mereu asupra ta şi să ştii mereu că te-am iubit enorm" .
Războiul-duşmanul iubirii!
Am scris acest articol pentru a aduce la cunoştinţă întreaga omenire că suntem la un pas de declanşare a unui război crîncen,situaţia vecinilor noştri din partea de Est este una înverșunată,iar pacea este un element fragil,dar atît de necesar pentru omenirea din secolul XXI !!!